Durată 05:43 - Această poveste îl are ca protagonist pe Mihai Vodă Șuțu:
Tatăl său a fost Constantin „Draco” Suțu.
A fost înrudit prin mama sa cu Mavrocordații. Fratele său a fost Nicolae Suțu. A fost dragoman al Înaltei Porți între 17 ianuarie 1782 și 5 iulie 1783, dar a fost destituit, exilat în insula Tenedos, mai apoi iertat și numit domn în Țara Românească. În acea vreme se pregătea un nou război ruso-turc, la care avea să participe și Austria. În 1786 a fost înlocuit cu Nicolae Mavrogheni. În 1791 după pacea de la Șiștov, când turcii și austriecii părăsesc Țările Române, iar Suțu reprimește tronul. După doi ani, în 1793, este mutat în Moldova în locul lui Alexandru Moruzi, care este numit domn în Țara Românească. Acest schimb de domnii s-a făcut sub motivația că Suțu ar fi fost mai folositor turcilor de pe tronul Moldovei. În 1795 este înlocuit cu Alexandru Callimachi, deoarece turcii erau nemulțumiți de activitatea sa.
În a treia domnie din Țara Românească (1801 - 1802) își schimbă atitudinea binevoitoare din precedentele domnii și devine la fel de lacom de bani ca și ceilalți fanarioți. Invazia Pazvangiilor îl determină pe Suțu să fugă cu toată averea și cu mulți dintre boieri în Transilvania. De aici a plecat în Austria și apoi în Rusia sub a cărei influență politică era. Sub aceeași protecție rusească se mută la Constantinopol, unde a și murit în 1803, în sărăcie.
Sunt câteva surse care amintesc de incidentul de la Brașov - care descris în povestea de mai sus, se poate face cât se poate de adevărat:
Prinţul Mihai Şuţu, când a fugit din Muntenia de frica haiducului Pazvatoglu, refugiindu-se în Braşov, s-a certat cu paznicul cetăţii deoarece chefuia până noaptea târziu şi vroia să fumeze pe stradă.
Moment publicat într-un articol local de știri. Dar alte surse susțin că incidentul ar fi aparținut de fapt fiului lui Mihai Șuțu și anume Alexandru Șuțu:
Boierii scandalagii ai lui Șuțu
Mihai Vodă Şuţu a părăsit Muntenia în 1802 de teama pașei de Vidin, Pazvatoglu, ale cărui trupe de mercenari atacaseră Bucureștiul. Părăsit de garnizoana de albanezi care refuză să apere Bucureștiul, domnitorul se refugiază la Braşov cu întreg alaiul. Boierii erau prea petrecăreţi pentru gustul braşovenilor. După ce se întorceau de la chefuri din afara cetăţii, când porţile erau închise, aceştia ţipau să fie lăsaţi să intre. Prinţul Alexandru Şuţu s-a luat la harţă cu paznicul cetăţii, pentru că nu l-au lăsat să fumeze pe stradă.
Casa Sfatului din Brașov susține același lucru probabil fiind chiar sursa care a susținut articolul de mai sus postat și de către o altă publicație locală.
Chiar dacă sunt amintite două specificații diferite, povestea noastră, nu ar fi putut fi mai bine interpretată, decât adaptată poveștii noastre în format audio pe care am publicat-o și de care sper să vă bucurați.
Audiție plăcută!
Share this post